Nu pot dormi..Colaboratorii mei cunosc aceasta particularitatea a mea – de pe la 10 ma reactivez si incep sa lucrez la proiecte pana spre dimineata :)) In seara asta, desi am cu totul si cu totul altceva de facut, ma tot gandesc la diferenta pe care o face Greogory Hanley intre “behavior modification”, “behavior mollification” (asta nu e un termen real; e inventat de el pentru a accentua efectul interventiilor bazate doar pe antecedent asupra comportamentului) si “behavior analysis”. Unde incepe si unde se termina fiecare? Cum ne putem folosi de aceasta clasificare pentru a sustine urmatoarea afirmatie “Reducerea comportamentelor problematice se face doar prin predarea abilitatilor critice”. Hmm…Hai sa luam un scenariu pentru a ne lamuri. Il avem pe Andrei, un baiat de 4,5 ani, care fuge din activitatile academice. Ai spune imediat ca nu ii place activitatea, ca nu e motivat in activitate, ca trebuie sa pompezi recompensa pentru a-l tine in sarcina. Pana aici suntem in “behavior modification”. Ce legatura are recompensa cu activitatea si raspunsul copilului. Niciuna. Si totusi functioneaza. La fel cum functioneaza si trainingul de toaleta cu bomboane, jucarii si tableta. Face pipi unde trebuie si are 5-10 minute acces la tableta. Face pe el – nicio tableta. Invata? Da. Invata. E suficient? Asta-i ABA? Nici pe departe.
Revenim la Andrei si incepem sa punem intrebarile esentiale (asa cum ne bate la cap de vreo 8 ani Merrill Winston sa o facem)
(1) De ce fuge? Pai… ii place sa fie alergat.
Pana aici suntem in “behavior modification”. Am putea recomanda “extinctia” sau “pedeapsa”. Am putea sa adaugam extra recompense. Mai mari si mai frumoase. Treaba-i treaba. Nu plecam cand vrem. Stam si invatam ca doar am ramas in urma. Se poate sa reusim sa eliminam alergatul. Dar ce facem cu problemele neatacate de la (2) la (5)? dar de la (2) la (10)?
Hai sa mergem mai departe.
(2) De ce ii place sa fie alergat? Pentru ca e mult mai fun alergatul decat activitatea academica.
(3) De ce nu exista ceva fun in activitate? Pentru ca este o activitate academica.
(4) De ce nu este implicat in activitatea academica? Pentru ca fugitul ii permite sa scape de sarcina (a) si (b) fugitul ii ofera o recompensa mai mare si mai usor de accesat (a fi alergat).
(5) De ce este motivat sa scape de activitatea academica? Pentru ca nu-i place
Modificam sarcina – punem mai putine intrebari, lucram cu ce ii place lui, adaugam personajele lui preferate – Am ajuns in “behavior mollification” – interventii pe antecedent. Foarte bune si ele pana la un punct.
Am intrat deja de la (4) pe taramul analizei comportamentale – ABA – dar munca de detectiv de abia acum incepe sa devina mai grea.
(6) De ce nu poate tolera cateva minute de predare? Pentru ca primeste aceeasi recompensa si daca raspunde la 3 intrebari si daca raspunde la 10 intrebari.
(7) De ce are nevoie de asa multa recompensa sa raspunda in activitatea academica? Pentru ca nu-i place activitatea asta in mod particular
(
De ce nu-i place in mod particular aceasta activitate? Pentru ca da multe raspunsuri gresite, nu are succes
De ce nu-i place in mod particular aceasta activitate? Pentru ca da multe raspunsuri gresite, nu are succes(9) De ce raspunde gresit? Pentru ca ii lipsesc abilitati critice care i-ar permite sa raspunda mai bine
(10) De ce este pus sa faca activitatea asta daca ii lipsesc abilitati critice? Pentru ca nu s-a facut o evaluare amanuntita, pentru ca cineva a ales obiective prea mari pentru ce poate copilul acum, pentru ca parintele a cerut si coordonatorul a livrat, pentru ca merge la scoala si trebuie sa tina pasul cu scoala…motivele sunt diverse, serioase si greu uneori de pus in alb si negru.
Acum parca are sens si se si intregeste afirmatia:”In ABA/în analiza comportamentala, reducerea comportamentelor problematice se face doar prin predarea abilitatilor critice, respectand motivatia copilului”. Care sunt aceste abilitati critice? Comunicarea, toleranta si cooperarea. Comunicare – spune ce nu-ti place, cand nu-ti place, intr-o maniera civilizata; Toleranta – nu da bir cu fugitii cand o sa auzi “Nu” – in schimb trage aer in piept si accepta cu capul sus si aceasta fata a realitatii; Cooperare – trage de tine si, daca tot o faci, fa-o bine! Înainte de a ajunge sa-ti cer COOPERARE eu m-am asigurat ca obiectivul este pe masura puterilor tale si iti va fi de folos in viata. Lipsa uneia dintre aceste abilitati critice va face ca asteptarile noastre sa fie strivite de fiecare data, asemeni unui castel de nisip, de bocancul comportamentelor problematice. O sa ni se potriveasca perfect zicala “Lupu-si schimba parul, dar naravul ba”. Astazi e cu fugitul, maine e cu lovitul…forma s-a schimbat, dar radacina/cauza a ramas aceeasi. Pana ne trezim si incepem sa punem intrebari pertinente, cate or fi necesare, 5 – 6 – 10…Punem intrebari pana ajungem sa intelegem de ce face ce face. Noi stim ce facem? Care-i rostul a ceea ce face si facem pentru el sau ea?