Copilul poate să vorbească, dar să nu comunice.
Comunicarea presupune mai mult decât scoaterea pe gură a unor cuvinte
Copiii au nevoie de abilități de comunicare pentru a reuși în viața de zi cu zi acasă și la grădiniță/școală.
Au nevoie de limbajul receptiv (să înțeleagă ce li se spune; în care sunt ascultători – aici au un rol mai mult pasiv) și-au nevoie de limbajul expresiv (în care sunt vorbitori și mult mai activi).
Limba receptiv
Acum, când vorbim de limbajul receptiv toată lumea înțelege că există o secvență logică și ea este respectată întocmai. Mai întâi copilul răspunde la nume, apoi la instrucții simple (vino, stai jos). Într-un final, părintele îi dă două-trei instrucțiuni legate, pe care copilul începe să le facă fără a mai avea nevoie de extra atenție (Descalță-te și du-te și te spală pe mâini).
Limbaj expresiv
Când ajungem la limbajul expresiv, lucrurile nu mai stau așa. Ni se pare că pe acest tărâm al comunicării putem să facem salturi de uriaș să ajungem la vorbire, mai ales când copilul are peste 2.5 ani. Aici ne închipuim că al nostru copil este Făt-Frumos sau Ileana Cozânzeana. Învață într-o zi cât învață alții într-un an. Într-o zi el trece de la contact vizual, gesturi și semne, de la joint attențion și referință socială – etapă în care copilul tipic stă un an să o stăpânească – la imitație vocală, numiri, cereri și comentarii spontane (spuneți-le si echoic, tact, mand-uri și intraverbal).
Și înțeleg de ce se întâmplă acest lucru. Copilul la un an nu numai că este capabil să răspundă la joint attention și să-și ia repere sociale de la ceilalți, dar învață și să arate și să numească obiecte. Aceste abilități se dezvoltă aparent în paralel. Dar ce uităm, și asta-i important, este că aceste abilități sunt interdependente unele de altele.
Preachiziții
Hai să spargem secvența în care copilul meu învață un obiect și să vedem care-i sunt preachizițiile. Să spunem că învață să numească floare (că tot au înflorit florile în parc).
- Copilul se plimbă prin parc alături de părinte. La un moment dat, părintele vede o floare și i-o arată copilului în timp ce îi și spune “Ia uite…O floare”.
- Ca al nostru copil să se uite unde-i arată copilul are nevoie de următoarele preachiziții: vocea părintelui să conteze pentru el; asta-l face să se uite la părinte.
- Cum își vede părintele că are mâna întinsă spre ceva și se uită în altă directie, îi urmărește privirea și mâna și dă de floare. – răspuns la joint attention.
- Aha! Limbaj receptiv (Aud floare și văd chestia asta. Asta-i floare?).
- Se poate să-și imite părintele (întinde și el mâna spre floare) – gest venit din imitație motorie a acțiunii părintelui.
- Își intoarce privirea la părinte – contact vizual este o preachiziție esențială aici. În timp ce copilul se uită în ochii părintelui, acestă îi mai spune o dată “floare” și îi zâmbește.
- Copilul decodifică zambetul (Aaa…e ok să ma duc spre foloare) și se duce să punâ mâna pe ea (referința socială).
- Cum își aude părintele spunând ceva (i se pare important!) și este conectat social la părinte – încearcă și el să repete “floare” (îi iese ‘aaaa’) – început de imitație vocală.
- Își reiau cei doi plimbarea în parc și nu trece mult timp și-l vezi pe acest copil că arată singur spre floare (poate să spună și aaaa) și se uită la părinte să-i confime – inițiere de joint attention.
Sumarul preachizițiilor
Am adunat ceva preachiziții: conexiunea socială prin contact vizual, raportare la adult, monitorizarea părintelui, orientarea spre părinte, vocea părintelui; gesturi învățate prin imitarea acțiunilor părintelui, sunete emise imediat după ce părintele îi vorbește, rapiditatea mișcării privirii de la floare la părinte (în egală măsură este atent și la foloare și la părinte), răspuns la joint attențion, inițiere de joint attention, referința socială. Poate merită de punctat aici rolul ultimilor trei preachiziții în teoria minții.
Dacă această secvență este repetată la aceeași intensitate și copilul primește feedback permanent mă astept ca acest copil să înțeleagă la un an mai mult de 100 de cuvinte, să ceară și să numească vocal vreo 10 lucruri.
Invitație
Vă invit să folosiți structura exercițiului “Plimbare în parc” într-o sesiune ABA clasică, în care copilul este învățat floare la masă, față în fată, cu bomboane, jucării și alte lucruri. Atingeți în această sesiune aceleași preachiziții?
Copilul poate să vorbească, dar să nu comunice. Comunicarea presupune mai mult decât scoaterea pe gură a unor cuvinte.
Această temă apare în Programul Schimbă traiectoria copilului cu autism.