Există, cel puțin, trei motive serioase pentru care ar trebui să includem atenția împărtășită în intervenția ABA.
În primul rând, deoarece copiii cu TSA par să prezinte deficite serioase ale atenției împărtășite, deficite observabile chiar și la copiii “recuperați din autism” (Mundy & Crowson, 1997). Există un singur studiu longitudinal (din câte știu eu) care a luat în calcul pe lângă creșterea IQ-ului și abilitățile sociale ale copiilor. Acest studiu este venit din partea celor de la Autism Partnership (Leaf et al., 2011).
În al doilea rând, pentru că atenția împărtășită timpurie este corelată pozitiv cu rezultatele lingvistice, atât la copiii de vârstă preșcolară (Charman și colab., 2003), cât și la copiii de vârstă școlară (Sigman și colab., 1999).
Atenția împărtășită la copiii cu TSA de 20 de luni a fost asociată pozitiv cu creșterea limbajului la 42 de luni (Charman și colab., 2003). Și asta nu doar la vârste mici. Echipa de cercetare a lui Sigman (1999), de exemplu, a descoperit că demonstrarea atenției împărtășite la copiii de 4 ani cu TSA a prezis câștiguri pe termen lung a limbajului expresiv la vârsta de 10-13 ani (Sigman și colab., 1999).
Bopp și Mirenda (2011) au urmărit copiii diagnosticați cu TSA începând cu vârsta de 4 ani. Ei au descoperit că gesturile (arată cu degetul ceva de interes și arată un obiect de interes părintelui) au prezis înțelegerea și producția ulterioară a limbajului până la 5 ani mai târziu. Bopp și Mirenda au descoperit, de asemenea, că „jocurile și rutinele” (cum ar fi cucu-bau, cireșca, rușu-verde, statuile, cartoful fierbinte) au fost predictive pentru producția de limbaj pe perioada de 4, până la 5 ani. Această constatare nu este surprinzătoare, deoarece jocurile și rutinele implică frecvent atenția împărtășită cu un părinte.
În al treilea rând, pentru că avem în analiza comportamentală modele de predare extraordinar de puternice, care nu doar că pun bazele atenției împărtășite, dar conduc și la efecte colaterale deosebit de valoroase:
- Jones, Carr, & Feeley (2006) și Whalen, Schreibman, & Ingersoll (2006): Copiii preșcolari cu TSA au învățat să răspundă și să inițieze momente de atenție împărtășită cu persoanele apropiate. Efect colateral: limbajul expresiv a crescut (număr de cuvinte și varietate).
- Ingersoll și Schreibman (2006): au predat imitația cu obiecte. Efecte colaterale: atenția împărtășită a crescut, la fel și jocul pre-simbolic și limbajul.
- Kasari, Freeman, & Paparella (2006) și Kasari, Paparella, Freeman, & Jahromi (2008): dincolo de faptul că au învățat să se uite unde le arată părintele și să le arate acestora ceva ce le-a captat interesul, copiii la re-evaluarea de 6 și 12 luni, au arătat o creștere masivă la nivelul limbajului.
Nu aș vrea să închei acest mesaj fără să vă îndemn să citiți articolul din 2005 a lui Per Holth în care descompune și traduce atenția impărtășită pentru profesioniștii ABA.
Despre toate acestea și multe altele o să vorbim în primul curs din seria “Schimbă traiectoria copilului cu autism“.
Cu claritate și optimism înainte,
Alina
Surse:
Bopp, K. D., & Mirenda, P. (2011). Prelinguistic predictors of language development in children with autism spectrum disorders over 4-5 years. Journal of Child Language, 38, 485-583.
Charman, T., Baron-Cohen, S., Swettenham, J., Baird, G., Drew, A., & Cox, A. (2003). Predicting language outcome in infants with autism and pervasive developmental disorder. International Journal of Language and Communication Disorders, 38(3), 265- 285.
Holth P. (2005). An operant analysis of joint attention skills. Journal of Early and Intensive Behavior Intervention 2 (3), 160.
Ingersoll B, Schreibman L. (2006). Teaching reciprocal imitation skills to young children with autism using a naturalistic behavioral approach: effects on language, pretend play, and joint attention. J Autism Dev Disord. May;36(4):487-505.
Jones EA, Carr EG, Feeley KM. (2006). Multiple effects of joint attention intervention for children with autism. Behav Modif. 2006 Nov;30(6):782-834.
Kasari C, Freeman S, Paparella T. (2006). Joint attention and symbolic play in young children with autism: a randomized controlled intervention study. J Child Psychol Psychiatry. Jun;47(6):611-20.
Kasari C, Paparella T, Freeman S, Jahromi LB. (2008). Language outcome in autism: randomized comparison of joint attention and play interventions. J Consult Clin Psychol. Feb;76(1):125-37.
Leaf, R. B., Taubman, M. T., McEachin, J. J., Leaf, J. B., & Tsuji, K. H. (2011). A Program Description of a Community-Based Intensive Behavioral Intervention Program for Individuals with Autism Spectrum Disorders. Education and Treatment of Children, 34(2), 259–285.
Mundy, P., & Crowson, M. (1997). Joint attention and early social communication: Implications for research on intervention with autism. Journal of Autism and Developmental Disabilities, 27, 653-676.
Sigman, M., Ruskin, E., Arbeile, S., Corona, R., Dissanayake, C., Espinosa, M., Zierhut, C. (1999). Continuity and change in the social competence of children with autism, Down syndrome, and developmental delays. Monographs of the Society for Research in Child Development, 64(1), 1-114.
Whalen C, Schreibman L, Ingersoll B. (2006). The collateral effects of joint attention training on social initiations, positive affect, imitation, and spontaneous speech for young children with autism. J Autism Dev Disord. Jul;36(5):655-64.